Numit la un moment dat "cel mai elocvent politician al vremurilor noastre", presedintele american Barack Obama a devenit, parca peste noapte, "presedintele teleprompter".
Chestiunea a fost discutata si rasdiscutata cu ocazia viziei premierului irlandez la Casa Alba, cand cei doi politicieni si-au incurcat intre ei discursurile, citind gresit de pe teleprompterele lui Obama, scrie Washington Post.
Intr-o alta ocazie, guvernatorul Kathleen Sebelius a asteptat in liniste cateva momente jenante pana cand teleprompterul lui Obama a fost aranjat, inainte de a o numi pe aceasta in fruntea Serviciilor de Sanatate.
Toata aceasta situatie a culminat cu folosirea teleprompterului la o conferinta de presa. Associated Press a inceput stirea despre conferinta cu intrebarea "Ce politician isi aduce teleprompterul la o conferinta de presa?".
Un material din publicatia online Politico a comentat ca Obama se foloseste de dispozitivul de redare a discursurilor ca de o "carja".
Pentru politicieni, folosirea acestui dispozitiv a fost cumva privita de-a lungul timpului ca un viciu rusinos, ca si cum ar demonstra ca vorbitorul nu este autentic sau "sincer".
S-a incetatenit impresia ca teleprompterul exagereaza diferenta dintre imagine si realitate - ca e o inselaciune la mijloc.
Adevarata diferenta este insa intre un politician care are un text pregatit si unul care vorbeste pe baza "inspiratiei".
Politicienii care sunt in stare sa vorbeasca liber folosind fraze spectaculoase sunt rari. Tony Blair este unul dintre acestia. Ronald Reagan insa, care citea un discurs ca nimeni altul, genera momente jenante la sedintele de intrebari si raspunsuri cu jurnalistii.
Este insa o greseala sa consideri ca discursul improvizat este mai bun, mai autentic, decat cel "lucrat". Scrisul ca activitate
