Readucerea în circuitul artistic a unui teatru care a făcut istorie este o izbândă. O mare izbândă a celor care au contribuit, indiferent sub ce formă, ca Teatrul Naţional din Caracal (clădire-monument istoric de o valoare incontestabilă, inaugurată în 1901) să fie consolidat şi restaurat.
În analele acestui edificiu se va adăuga la data de 2 aprilie 2009 un capitol remarcabil: ridicarea cortinei după mai bine de 22 de ani şi prezentarea primului spectacol pe această scenă în secolul al XXI-lea.
Un început de april cu teatru mare.
Trei zile - joi, vineri şi sâmbătă -, valoroşi actori ai ţării, poate cei mai populari, vor poposi la Caracal. Va veni lume multă, ca la adevărata sărbătoare. Se va scrie despre eveniment, precum cronica vremii de la începutul secolului al XX-lea, când s-au aprins luminile.
Ce poate fi mai emoţionant acum pentru locuitorii oraşului, care mai păstrează amintiri legate de mari artişti veniţi să joace teatru sau să cânte, decât momentele în care realizează că istoria se repetă, că povestea continuă. Vor putea veni trupe profesioniste dornice să joace într-o sală superbă pentru un public păstrător de memorie culturală. Vor putea veni mari actori, cântăreţi care să încânte publicul din Caracal.
ÎNTRE INTERBELICI ŞI POSTDECEMBRIŞTI
În perioada interbelică, Teatrul din Caracal a păstrat parfumul epocii, pe aici trecând cei mai mari artişti ai vremii.
Se jucau şi spectacole puse în scenă de diferite colective din localitate. Anii celui de-al doilea război mondial au fost mai vitregi: aveau loc spectacole doar sporadic.
Anul 1944 era marcat, potrivit presei din acele vremuri, de unele evenimente culturale, cu participarea unor artişti profesionişti, a studenţilor şi refugiaţilor. Animatori şi amatori au apărut imediat după război. În cartea sa publicată în 2002, "D-ale teatr
