Legile retrocedării se aplică în funcţie de interesul celor aflaţi la cârma judeţului. Sute de hectare de teren din jurul Craiovei nu pot fi retrocedate din cauza indolenţei autorităţilor judeţene. Alte câteva sute au fost însă „măritate“ cu viteza luminii datorită poziţiei strategice, care îi poate umple de bani pe cei care s-au trezit cu titlul de proprietate în braţe.
Aceeaşi lege a retrocedării, soluţii diferite. Cum este posibil? Balanţa se înclină în funcţie de interesul băieţilor deştepţi din imobiliare conectaţi la vârful Comisiei Judeţene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar şi al Prefecturii Dolj. Stau mărturie două cazuri soluţionate diametral opus. Primul este cel al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Şimnic, de unde fostul prefect Silviu Dumitru, în colaborare cu şeful juriştilor din Prefectura Dolj, Eugen Marinescu, a rupt aproape o mie de hectare fără să ţină cont de legi. Terenurile le-au atribuit cu viteză halucinantă Primăriilor Gherceşti şi Şimnicu de Sus pentru a-i pune în posesie pe cei care au solicitat pământ. Considerând cercetarea un moft, fostul prefect a făcut ce au vrut muşchii lui cu mia de hectare.
La polul opus este Staţiunea de Cercetare Legumicolă Işalniţa, în cazul căreia fosta conducere a prefecturii a descoperit că există cadrul legal pentru a nu se atinge decât de o parte din teren. Din cele 224 de hectare câte a mai avut staţiunea, 142 au fost deja retrocedate, 36 au rămas pentru cercetare, iar diferenţa, de 46 ha, nu o doreşte nimeni, după cum spune directorul staţiunii, Ioan Pintilie. „60 de hectare au fost retrocedate la Coţofeni, 82 la Işalniţa, iar 36 au rămas destinate cercetării. Restul a rămas la Işalniţa, iar pentru aceste hectare nu sunt acte de retrocedare“, a declarat Pintilie.
Deşi restituirea terenurilor de la Işalniţa către foştii proprietari, unora mai mult, altora mai puţin, nu a fost scu
