Am văzut până acum două acţiuni de protest în Brăila. Doamne, ce tristeţe! La prima acţiune... o mână de oameni debusolaţi, îngrijoraţi şi intimidaţi. Aproape că s-a jucat o piesă de teatru.
Actul 1: sosirea jandarmilor, ridicarea gardurilor, ocuparea întregii zone. Actul 2: strângerea protestatarilor pe platoul din faţa Primăriei (erau înghesuiţi unii în alţii, abia se zăreau). Actul 3: linişte totală. Actul 4: valea acasă, că s-a făcut târziu. La a doua acţiune de protest... câţiva bătrâni. Jandarmii cred că erau de două ori mai mulţi. Totul s-a terminat rapid, scurt, dezarmant. De data asta, "piesa de teatru" a fost într-un singur act.
Nu am decât sentimente bune faţă de cei care au participat la cele două acţiuni de protest. Am respect şi admiraţie pentru ei. Pentru că ei nu au avut de înfruntat cine ştie ce putere infernală, ci privirea rece şi indiferentă a concetăţenilor lor, rânjetele batjocoritoare ale trecătorilor ocazionali, "miştourile" de doi bani, băşcălia grosolană. N-am văzut pe cineva care să se oprească şi să zăbovească o clipă, să pună câteva întrebări binevoitoare, să încurajeze prin câteva cuvinte bune. Un dezinteres total, o plăcere nebună de a putea spune în final: uite-i şi pe fraierii ăştia aici!
În urma editorialului scris de Marian Coman în "Obiectiv"-ul din 25 martie 2009, privitor la "politica lu' tac'su", forumul s-a încins un pic. De asemenea, n-am întâlnit pe nimeni care să nu se declare oripilat de această manieră feudală, primitivă, incredibilă, de preluare a unor instituţii publice de către fii direct de la taţi. Cu toate acestea, nimic, absolut nicio reacţie în fapt. Gândiţi-vă dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în Franţa, în Anglia, în Germania... Vă spun eu că s-ar fi umplut străzile de "contribuabili", iar numele celor implicaţi într-o aşa grosolănie ar fi fost şterse din eşichierul politi
