Înca de la investirea, premierul afirma ca va fi cel mai transparent guvern din perioada postdecembrista. Si ca sa ne convinga a început sa prezinte tot felul de masuri care mai de care mai aberante. Nu am sa le enumar acum, pentru ca le auzim în fiecare zi, dar nu vedem nici un efect. Dar cireasa de pe tort în ceea ce priveste transparenta, a fost marimea împrumutului negociat cu FMI, UE si Banca Mondiala. Desi reprezentantii celor trei organisme sunt în tara de doua saptamâni si poarta negocieri pe la Cotroceni, la sediul Guvernului la ministere, pâna astazi nu am reusit sa aflam suma cu care ne împrumutam.

Sigur acum ni se va spune ca nu se putea face publica suma cu care urma sa ne împrumutam, pâna nu se ajungea la un numitor comun. Oare de ce? Nu era mai cinstit sa iasa cineva „pe sticla” care între noi fie vorba le este foarte draga si sa ne spuna, mai fraierilor noi ne-am gândit sa solicitam un împrumut de X miliarde euro. Iar dupa finalizarea rundelor de negocieri sa ne fi comunicat suma asupra careia s-a convenit. Sa ne mai spuna cu acel prilej de ce nu am primit suma pe care am solicitat-o, deoarece reprezentantii FMI nu sunt atât de optimisti si estimeaza un deficit bugetar pentru 2009 de minim 4% din PIB, dublu de cât au estimat specialistii nostri, iar cresterea economica nu va fi de 2% ci de -4%. Iar ca sa aratam ca stim sa luam masuri transparente sa vedem cine a gresit în estimarile facute la Ministerul de Finante si Comisia Nationala de Prognoza, si eventual cum au gresit. Poate mai gasim niscaiva spioni de talia lui Floricel.

Nu era un capat de tara daca nu primeam suma solicitata, dar macar stiam de ce avem nevoie si totodata respectau o promisiune care chiar nu costa nimic. Pentru a fi transparenti nu era nevoie de sume suplimentare la buget, asa cum sunt necesare pentru majorarea salariilor la profesori sau a pensiilor.

Însa t