Sorin Ioniţă: "Odată cu lansarea ipotezei că oficialii de la Bruxelles manevrează scandalul Popoviciu- DGIPI pentru a face jocuri politice în România sau „pentru a da un semnal”, cum se zice - contra (sau pentru) Băsescu, Morar, Geoană, Predoiu, servicii secrete, nu mai contează - pălăvrăgeala politică din România a păşit într-un nou stadiu de paranoia provincială".

Nu contează că asemenea chiftele de opinie apar pe canale de nişă: ele sunt lansate special cu scopul de a fi preluate de kommentariatul oficial sub formă de citări, nu-i aşa, imparţiale, pentru a fi apoi respinse şmechereşte, din vârful buzelor, cu ocheade complice către public: noi, românii, am văzut multe la viaţa noastră, şi chiar dacă lucrurile n-or sta aşa de data asta, e bine să fim vigilenţi, că nu se ştie niciodată…

Cu asta, intrăm oficial în reţeaua globală de cluburi vigilente care pândesc noaptea OZN-uri pe dealuri, combat clonarea de dinozauri sau cifra 666 prin codurile cu bare în supermarket şi stau cu ochii pe Comisia Europeană, care vrea să declanşeze sfârşitul lumii producând găuri mici şi negre într-un reactor de la graniţa franco-elveţiană. Nici n-are rost să vin cu argumente contra acestor teorii: în primul rând, sunt atât de aberante că n-ai ce să mai adaugi; iar, în al doilea rând, fiindcă cine vrea să creadă în ele nu poate fi convins cu argumente şi oricum nu citeşte această rubrică.

Habar n-am ce ramificaţii subterane o avea afacerea Popoviciu-DGIPI. Tocmai de aceea, gândind naiv şi neromâneşte, sunt dispus ca, până la proba contrarie, să iau de bun ce văd, fără dedesubturi. Anume că se ridică în fine capacul de pe o gigantică afacere cu terenuri în Băneasa, caz ilustrativ pentru modul cum cioflingari de la marginea societăţii, dar cu conexiuni tari la centrul ei, au ajuns miliardari în ultimele decenii; că generali de poliţie postrevoluţionari fa