Ce poţi să spui după un asemenea năucitor 2-3 acasă, cu Serbia? Că ne-am bătut singuri, că ne-a furat arbitrul, că n-am avut pe Chivu şi Goian în teren, că unii tricolori n-au fost în formă, că „Piţi“ n-a ales formula potrivită, că FRF nu ştiu ce n-a făcut ş.a.m.d. Toate la un loc! Atunci când o echipă pierde, imediat sunt oameni din tribună care ştiu să facă o selecţie mai bună decât antrenorul, sunt alţii care cer demisia cuiva. Finanţatorul Craiovei zicea ca vârsta maximă a unui internaţional să fie 26 de ani?! Păreri pe... puteri, cum zicea cineva. Nu sunt avocatul selecţionerului Victor Piţurcă, dar nu cred că este singurul vinovat de situaţia actuală de la naţională. Când îl critică pe selecţioner, mulţi vorbesc de omul Piţurcă. Dar ce treabă are asta cu fotbalul? El a dovedit că ştie meserie, iar când, printre altele, ne-a calificat la turneul final al CE din 2008, a fost ridicat în slăvi... Desigur, atunci când naţionala încasează opt goluri acasă în trei meciuri - cum este situaţia din aceste preliminarii CM 2010 -, acuzele curg înspre toţi şi îndeosebi spre antrenor. Este un moment critic şi consider că şansele României de a se califica la Mondialul din Africa s-au terminat. Dintotdeauna sârbii au fost jucători tari, aprigi şi luptători până la capăt, dar nu sunt invincibili. Ca internaţional A, am jucat alături de Balaci, Dobrin, Marcel Răducanu, Costică Ştefănescu, Ţicleanu, Bölöni, Sameş într-un meci oficial cu naţionala fostei Iugoslavii, în Cupa Balcanică. Partida s-a disputat în martie 1980, la Belgrad, Iugoslavia - România 2-0, şi pot spune că şi acum resimt forţa crampoanelor lor pe tibiile mele! În retur, la Bucureşti, naţionala României i-a învins cu 4-1. Ca să închei povestea cu naţionala ţării vecine, ce mai vreau să spun? Că sârbii, repet, sunt o forţă, dar sâmbătă nu au arătat-o decât profitând de erorile
noastre, plus de avantajele cre