V-aţi săturat să auziţi cuvântul criză peste tot prin jurul vostru? Ei bine, trebuie să vă obişnuiţi să-l tot auziţi de acum înainte, pentru că, se pare, răbdarea noastră, ca şi buzunarul şi tonusul psihic, va fi pusă din nou la încercare.

Autorităţile anunţă un nou bal de scumpiri de mâine. Şi nu este doar o păcăleală de 1 aprilie. Ca de obicei, scumpirile lovesc în cei cu venituri mici, cei care vor avea de suferit cel mai mult fiind, şi de această dată, pensionarii şi tinerii. Noi, oamenii de rând, care nu suntem experţi în macroeconomie, rămânem de fiecare dată perplecşi în faţa acestui mecanism al „expandării" preţurilor şi în faţa neputinţei autorităţilor de a gestiona fenomenul. S-a spus că criza este doar o iluzie, amplificată de mass-media, că de fapt ar fi o stare indusă de cei care au de câştigat de pe urma ei. Urmăream chiar zilele trecute un talk-show despre faţa nevăzută a crizei, în care diverşi invitaţi îşi dădeau cu părerea despre subiect, venind care mai de care cu argumente mai fantasmagorice şi mai demne de domeniul SF, cum că recesiunea ar avea legătură şi cu atentatele din 11 septembrie 2001, din Statele Unite. Pe românul de rând, însă, nu-l interesează cine a provocat criza, îl interesează să audă că se găsesc soluţii pentru depăşirea ei. Până în momentul de faţă, nu ne-a convins niciunul dintre cei aflaţi la putere că este în stare să gestioneze cu adevărat fenomenul. De la instalarea noului guvern se vorbeşte încontinuu despre măsuri anti-criză, care însă nu au fost simţite de nimeni până acum. Tot ce vedem şi mai ales simţim este că preţurile se umflă pe zi ce trece. Şi atunci, despre ce fel de iluzie a crizei vorbim? Despre una care are efecte în plan social?

Liberalii, care au condus fosta guvernare, trâmbiţau o creştere economică fără precedent. Toate s-au dovedit, din păcate, doar vorbe goale ale unor demagogi însetaţi