Tot ce nu putem înţelege inspiră frică. Teama de iraţional ne sileşte să presupunem că ordinea lucrurilor are o logică străină de natura lor. Ipoteza cea mai comodă despre dezastrul crizei care ne-a lovit este aceea a unei conspiraţii financiare. Sună raţional, în termenii gândirii comune, deşi nu poţi să explici cum au trecut complotiştii peste concurenţa care-i desparte, nici cum au pus totul la cale: prin email sau prin messenger?! Adevărul este însă că realitatea e

Tot ce nu putem înţelege inspiră frică. Teama de iraţional ne sileşte să presupunem că ordinea lucrurilor are o logică străină de natura lor. Ipoteza cea mai comodă despre dezastrul crizei care ne-a lovit este aceea a unei conspiraţii financiare. Sună raţional, în termenii gândirii comune, deşi nu poţi să explici cum au trecut complotiştii peste concurenţa care-i desparte, nici cum au pus totul la cale: prin email sau prin messenger?!

Adevărul este însă că realitatea economică se conduce după alt­fel de legi decât cele ale raţiunii umane. Înţelepţii - între care şi „înţelepţii celor pământeşti“, adică economiştii - i-au spus fie Viclenia Raţiunii, fie Duhul Naţiei, fie, cu o mai directă aplicare la economie, Mâna Invizibilă a Pieţei. De la Adam Smith la Gregory Mankiw, ei au explicat determinările faptului economic pornind de la câteva principii fundamentale: oamenii operează alegeri (şi compromisuri), asumându-şi costuri de oportunitate, răspund la stimulente, urmăresc un câştig, creează sisteme (şi reglementări, politici) care le determină alegerile viitoare etc.

Economia este un câmp de oportunităţi în care o masă enormă de indivizi şi organizaţii îşi urmăresc, fiecare, propriul interes. Problema-cheie este: cum se conjugă acţiunile lor şi ce va rezulta din asta? Modelul util, nu pentru a calcula, ci pentru a înţelege raţionalitatea economică, vine din fizică. Acţiunile se comp