Dincolo de sobrietatea pe care i-o conferă roba de judecător se ascunde o fire volubilă, deschisă, cu o mare stăpânire de sine, plină de voinţă.
După 28 de ani de activitate judecătorească, magistratul Zoiţa Frangu apreciază că a împărţit dreptatea, în spiritul legii, celor cărora li se cuvenea. Timp de 11 ani, judecătorul Zoiţa Frangu a intrat în procese civile, iar din 1993 judecă în dosare penale.
„Când am dat o decizie, nu am avut îndoieli, am pronunţat-o având convingerea că e o soluţie legală şi temeinică. Magistratul, pe baza tuturor probelor administrate la propunerea părţilor şi din oficiu, are obligaţia să pronunţe în spiritul şi litera legii, o soluţie care să reflecte realitatea“, povesteşte judecătorul.
„Să asculţi strigătul disperat al oamenilor“
Un judecător îşi asumă neajunsul de a nu fi popular. „Nu ai cum să mulţumeşti pe toată lumea. În urmă cu ceva vreme, primeam scrisori de ameninţare de la doi fraţi, Mandache, care erau judecaţi pentru că şi-ar fi supus sora la un tratament inuman şi ar fi omorât-o. Erau nemulţumiţi de modul în care se desfăşura procesul lor. În primul moment, am perceput totul cu un mare impact emoţional. Acesta este şi motivul pentru care, de fiecare dată când am un caz în faţă mă aplec, cu răbdare, de mai multe ori până la soluţia finală. Te gândeşti că strigătul de disperare al omului poate exprima ceva“, mărturiseşte magistratul.
Un judecător aflat la pensie spunea colegilor că durerea şi suferinţa lui îl determină să aibă o asemenea conduită. „Menirea judecătorului e de a asculta părţile, de a le lăsa să-şi exprime punctele de vedere legate de caz, fără a le opri. Un judecător poate fi considerat ajuns la maturitate după 8-10 ani de experienţă, după ce trece prin toate situaţiile“, afirmă Zoiţa Frangu.
O mână întinsă pentru nevoile altora
„Sunt foarte multe cazuri care îşi lasă am
