Intrerup, astazi, seria de comentarii despre lumea bancilor in noua lume. Voi reveni miercurea viitoare. Pentru ca o alta dezbatere, ce mi se pare a fi nu doar tot atat de actuala, ci si dominata de prea multe confuzii, ma indeamna sa exprim cateva puncte de vedere. Ma refer, desigur, la aranjamentul de finantare externa pe care statul roman urmeaza sa-l incheie cu Uniunea Europeana, cu Fondul Monetar International, cu Banca Mondiala si cu BERD.
Nu vreau sa polemizez cu nimeni. Slava Domnului, nimanui nu ii este interzis dreptul la opinie. Putem sa spunem deschis ceea ce gandim. Pot chiar sa accept ca sentinte potrivit carora „suntem ingenuncheati", pentru ca am apelat la un imprumut de 20 de miliarde de euro, sau ca „este una dintre cele mai negre zile din istorie" au fost rostite cu intentii dintre cele mai bune. Si cu o reala ingrijorare pentru ce ni se va intampla in acest an si in anii viitori. Mai ales in anii viitori, cand acest imprumut va fi rambursat. Cum insa punctul meu de vedere este diametral opus, nu voi ezita sa-l fac public. Si, bineinteles, sa-l argumentez.
Un lucru e cert: romanii, cu exceptia unor categorii instarite, traiesc rau. Iar clasa de mijloc, de care societatea romaneasca are nevoie ca de aer, e abia in formare. Mai avem de asteptat pana cand clasa de mijloc va fi, pentru economia noastra, un motor performant care s-o impinga inainte. Cand vom trai altfel? Nu stiu! Iar cine spune ca stie se lauda. De altfel, acum, cand criza loveste intreaga planeta si noi incepem sa-i resimtim efectele, nici nu cred ca aceasta e intrebarea: „Cand?" Ci cu totul alta: „Cum?" E imposibil, astazi, sa prezicem cu exactitate nu luna, dar nici macar anul in care criza se va fi sfarsit. In schimb, e posibil sa invatam temeinic cum sa ne grabim, chiar daca incet, sa facem in sfarsit reformele structurale amanate atata amar de vreme.
Reformele
