Celebrul regizor, care şi-a lansat la Bucureşti drama despre imigranţi „Paradis în Vest”, povesteşte că s-a ataşat de românii care muncesc pentru el, la Paris. Sursa: Vlad Stănescu
La opt ani după ce a filmat „Amen” la Bucureşti, regizorul grec Costa- Gavras (76 de ani) a revenit cu cea mai recentă producţie a sa, „Paradis în Vest”/„Eden a l’Ouest”, care rulează de vineri în cinematografe. „Am amintiri foarte plăcute din România”, a spus cineastul ieri, la con ferinţa de presă. Filmul cu italianul Riccardo Scamarcio în rolul central urmăreşte traseul unui imigrant, de la fuga sa pe un vapor până la Paris, locul în care şi cineastul s-a stabilit în anii ‚50.
„Nu e un film autobiografic, dar e profund personal”, a mărturisit Costa- Gavras, criticat aspru la Berlinală pentru forţata departajare - Occidentul pervers şi statisit faţă cu puritatea restului lumii. De eroul lui Gavras (inocent şi mereu năucit) profită material ori sexual mai toţi cei care-l întâlnesc. Într-un scurt interviu acordat EVZ, regizorul filmelor politice „Z” sau „Dispărutul” povesteşte că românii angajaţi de el la Paris sunt „formidabili” şi că în film inventează o limbă.
EVZ: Tema imigraţiei ar fi una foar te la îndemână pentru cineaştii noştri, având în vedere că românii s-au răspândit prin toată Europa...
Costa-Gavras: Sunt enorm de mulţi români peste tot! Acasă, la Paris, am români care muncesc pentru noi. Sunt oameni formidabili, lucrează foarte bine, sunt voluntari, talentaţi şi asta contează foarte mult pentru mine. Şi nici unul nu are acte! Muncesc toţi ilegal, cu toate astea nu renunţăm la ei.
Şi în film apare o şatră de ţigani care presupun că venea din România...
Da, exact. Sunt ţigani din România, care trec dintr-o ţară în alta, vin în Franţa, sunt trimişi înapoi, ei revin, o ţin într-o aventură. I-am căutat pentru film şi i
