Foarfeca de tăiat aripile tinerilor visători care-ar fi vrut să rămână sub îngrijirea părinţilor după terminarea liceului s-a materializat în 1970, prin decretul 153. Actul normativ condamna "parazitismul social", obligând toţi cetăţenii la încadrarea în câmpul muncii.
Era o adevărată tragedie pentru nefericiţii care terminau liceul şi nu reuşeau să intre la o facultate. N-aveau nici o şansă să stea acasă şi să mai înveţe un an pentru următorul examen de admitere, deoarece riscau să fie pedepsiţi cu închisoare contravenţională de la o lună la şase luni sau cu amendă de la 1.000 la 5.000 de lei - sumă foarte mare în condiţiile în care salariul mediu pe economie era mai mic de 1.000 de lei. Era la fel de tragic şi pentru cei care nu reuşeau să treacă de "treapta a doua" - examenul de admitere în clasa a XI-a, nevoiţi fie să se transfere la o şcoală profesională, fie să se angajeze.
Legea nr.10/1972 (Codul Muncii), reglementa, în Partea I, Capitolul II, articolele 17-22 "Drepturile şi îndatoririle oamenilor muncii". Aceste reglementări se aplicau celor care erau încadraţi în baza unui contract de muncă. Decretul nr.153/1970 cuprindea prevederi referitoare la sancţionarea contravenţiilor privind faptele antisociale, prin neprestarea unei munci utile în folosul societăţii, abaterea fiind considerată faptă antisocială.
Pe de altă parte, cu o asemenea legislaţie, nu puteai să lucrezi "la negru", fiecare cetăţean "cu drept de muncă" fiind obligat să fie încadrat legal în câmpul muncii. La 5 noiembrie 1976, MAN a votat două legi importante în domeniu: Legea 24 privind recrutarea şi repartizarea forţei de muncă, ce stipula, la articolul 7, faptul că "persoanele apte de muncă ce au împlinit vârsta de 16 ani şi nu urmează o formă de învăţământ sau de calificare profesională, ori nu sunt încadrate în muncă, sunt obligate să se înscri
