În vara lui 2007 se vorbea cu îngrijorare de o creştere puternică a inflaţiei. Astăzi, imaginea s-a schimbat total, iar problemele cu care se confruntă economiile sunt legate de scăderea preţurilor. Mai presus de orice, băncile centrale din Statele Unite şi Marea Britanie şi-au folosit întregul arsenal pentru a lupta împotriva ameninţării unei spirale deflaţioniste globale, oferind sute de miliarde de dolari sub forma unor pachete de susţinere economică. În acelaşi timp, da

În vara lui 2007 se vorbea cu îngrijorare de o creştere puternică a inflaţiei. Astăzi, imaginea s-a schimbat total, iar problemele cu care se confruntă economiile sunt legate de scăderea preţurilor.

Mai presus de orice, băncile centrale din Statele Unite şi Marea Britanie şi-au folosit întregul arsenal pentru a lupta împotriva ameninţării unei spirale deflaţioniste globale, oferind sute de miliarde de dolari sub forma unor pachete de susţinere economică. În acelaşi timp, datorită acestor măsuri, mulţi investitori se tem de posibilitatea manifestării unei hiperinflaţii. Acest fapt antrenează mişcări aparent paradoxale pe piaţă. Una dintre acestea vizează cursul obligaţiunilor de stat americane pentru următorii zece ani, în cazul unei inflaţii apropiate de zero. Pe de altă parte, cererea pentru aur arată temerile legate de o iminentă devalorizare monetară.

Rămâne de văzut în ce măsură băncile centrale vor putea evita o spirală deflaţionistă. Sfârşitul exploziei creditării a avut şi în trecut puternice efecte deflaţioniste. Pe de altă parte, răspunsul venit din partea Federal Reserve a fost unul fără precedent. Este extrem de important faptul că băncile centrale, în ciuda retoricii afişate, au avut o influenţă limitată în ceea ce priveşte mărirea masei monetare. Când băncile comerciale nu mai dau credite noi nu se poate vorbi de efecte inflaţioniste. De fapt, până în prezent, bă