Puţinii oameni din localitate vor să se apuce de agricultură şi ecoturism. Ei spun că niciodată nu-şi vor vinde casele pentru minerit. Compania care vrea să „scoată” cele peste 300 de tone de aur din Roşia Montană a convins aproape 2.000 de oameni să se mute din locul în care s-au născut. În Roşia Montană, viaţa de zi cu zi nu mai este una liniştită de mai bine trei ani de zile. Puţinii oameni care au rămas aici trăiesc într-o tensiune continuă, iar preconizarea celui mai mare proiect minier din Europa le lasă un gust amar. Mai amar este însă sentimentul de ură dintre părinţii şi copii care au vândut casele „bătrânilor”, fără ca aceştia din urmă să ştie. Au dispărut morminte, case şi mulţi dintre localnici.

Cu toate acestea, oamenii rămaşi îşi păstrează optimismul care naşte o speranţă în fiecare dimineaţă. Unii îşi doresc încă să retrăiască vremurile mineritului, când aveau asigurat, de bine, de rău, un loc de muncă. Cei mai mulţi însă vor linişte şi nu concep să fie strămutaţi de pe pământurile unde s-au născut şi au crescut. Cu o vacă, un porc şi câteva găini duc o viaţă bună şi le ajunge, spun ei. „Da, voi pleca din Roşia Montană... în ţărână!”, spune Ciura Francisc, unul dintre bătrânii satului.

Peste 700 de familii şi-au vândut locuinţa

Presiunile făcute în ultimii zece ani de compania care intenţionează să transforme Roşia Montană într-o imensă exploatare minieră au reuşit să convingă mai bine de 700 de familii să îşi vândă locuinţele. 121 de case au fost deja „rase” de pe suprafaţa Roşiei Montane. 25 de morminte au fost strămutate din cimitire. Piaţa de unde oamenii îşi puteau cumpăra nişte legume sau carne pentru masa de duminică a dispărut.

Gabriela Jurca trăieşte de pe urma veniturilor pe care i le aduce magazinul Foto: AlburnuS Maior

„Nu mai renta pentru micii producători pentru că