Odată cu încălzirea vremii, boschetarii au ieşit la cerşit Fie că stau pe lângă Staţia CFR, în uşile bisericilor sau pe străzile intens circulate, boschetarii agasează oamenii de dimineaţă până seara.

Cei mai mulţi oameni fără adăpost pot fi văzuţi în zona Staţia CFR din municipiu. Chiar dacă lucrările de modernizare executate aici au fost menite să-i dea un aspect european, oamenii străzii, care îşi duc veacul în incinta gării, pot fi consideraţi o pată neagră. Ei acostează călătorii încă de pe treptele trenurilor, iar oamenilor le este pur şi simplu frică de ei. „Mi-e groază de gară din cauza boschetarilor. Sunt mereu drogaţi cu aurolac. Mă tem să nu le dau câte ceva că s-ar putea să devină violenţi şi risc să-mi dea în cap“, a declarat Elena Marcu, o călătoare. 

Încă de la intrarea în clădirea Staţiei CFR te loveşte un miros foarte urât de aurolac şi de urină. Peronul este plin de gunoaie aruncate la întâmplare. Sala de aşteptare s-a transformat mai degrabă într-un adevărat refugiu al oamenilor străzii. După primii paşi făcuţi prin mirosul greu de suportat, te izbeşti de boschetarii care îţi cer fie o ţigară, fie ceva de mâncare. În cazul în care ai tupeul să-i refuzi, rişti să fii înjurat, chiar bruscat. Vagoanele părăsite sunt locul unde boschetarii se odihnesc peste noapte. Asta, în cel mai bun caz, căci de obicei ei îşi duc veacul în canalele din împrejurul gării. Dacă încerci să intri în vorbă cu ei, îţi dai seama imediat că majoritatea provin din familii nevoiaşe, destrămate şi din alte zone ale ţării.

Necazul şi problemele de acasă îi determină să plece din căminul părintesc şi să înveţe lucrurile necurate ale societăţii în care trăim. Pentru ei, cerşitul sau furatul sunt singurele metode de a supravieţui. Pentru oamenii străzii, mâncarea însă stă pe locul doi, după aurolac. După spusele lor, acest drog, nu numai