Summit-ul G20, care se va desfăşura săptămâna aceasta la Londra, prefigurează în culise un adevărat “război stelar” între două viziuni distincte de abordare, atacare şi rezolvare a problemelor economice venite pe turnanta crizei financiare mondiale. Washingtonul şi Berlinul şi-au pregătit deja terenul pentru ceea ce pare a se transforma, dintr-o întâlnire a marilor decizii, într-un summit al micilor interese. Sursa: Reuters
1 /.
Poziţiile sunt clare şi asumate de multă vreme. Statele Unite ale Americii au pregătit mega-pachete financiare de salvare economică, anunţând investiţii masive în infrastructură şi un buget enorm dedicat cheltuielilor publice. Unipolaritatea decizională nu mai este însă asul din mâneca administraţiei de la Washington.
Peste Atlantic, doar Marea Britanie susţine perspectiva americană a unui “New Deal” global.
Germania şi-a asigurat un spate solid pentru a-şi proteja propria versiune de combatare a crizei globale: investiţii controlate şi miza pusă pe “stabilizatorii” politicii sociale europene. Nu voi permite nimănui să îmi spună că trebuie să cheltuim mai mulţi bani pentru relansarea economiei”, declara, la sfârşitul săptămânii trecute, cancelarul german Angela Merkel.
VIRULENŢĂ
“Angela Merkel nu înţelege noţiuni de bază”
Plecăm de aici: summit-ul de la Londra pare să ducă spre nicăieri. Dintr-o întâlnire care miza pe coordonarea globală împotriva recesiunii, G20 riscă să devină o colecţie de platitudini şi discursuri divergente. Într-un interviu acordat Spiegel Online, Adam Posen, unul din cei mai importanţi economişti americani contemporani, explică peisajul summit-ului şi desenează tranşeele săpate de participanţii majori.
Opiniile lui Posen sunt cu atât mai importante cu cât actualul director adjunct al Institutului Peterson de Economie Internaţio
