Galeriile 3/4 găzduiesc o amplă selecţie de lucrări de grafică ale artistei, realizate de-a lungul a peste 20 de ani. Organizată în colaborare cu galeria de artă KunstArt am Hellweg din Bochum (Germania), expoziţia are un caracter retrospectiv. Începută cu două piese intitulate „Mulţumesc Rembrandt”, expoziţia mai are un reper din istoria artei: „Uneori ne gândim la

Bosch”. Cele trei lucrări trasează, în oarecare măsură, sfera de preocupări artistice şi spirituale ale graficienei.

Desigur, modalităţile de figurare plastică ale Almei Ştefănescu sunt moderne. Lumea pe care o construieşte este însă una a preocupărilor universale în timp şi în spaţiu.

personaje  sugerate

Lucrările sunt construite cu o efervescenţă a combinării fragmentelor. Materia pare să izbucnească, să se descompună şi să se recompună sub ochii noştri, culoarea şi ritmul desenului devenind actorii principali.

Prezenţa umană este frecventă. Trupurile şi figurile sunt descompuse şi recompuse aparent arbitrar, menite să transmită mişcările interioare ale personajelor, fie că este vorba despre „El şi Ea”, despre „Fereastră” sau „Scene de familie”.

Senzualitatea sugerată de un „nud” masculin, violenţa conţinută de „Urme (peste care nu se spală...sângele)” aparţin unei lumi în deconstrucţie, în care certitudinile apar timid şi nesigur. Poate cele mai elocvente lucrări din acest punct de vedere sunt „Tripticon”, „Trinitatea” şi „Cristos”.

Prezentarea „în glorie” este înlocuită la Alma Ştefănescu cu un proces de descoperire a ideii. Cristos pare să se dizolve în aerul înconjurător, în forme nedefinite, capul abia schiţat şi braţele-aripi formând aluzia la personajul biblic. 

Preocuparea pentru terestru

Noţiunile sus-jos sau ceresc-pământesc apar, de altfel, în mai multe lucrări. „Aglomera