Acestea sunt ultimele cuvinte pe care teleastul Tudor Vornicu i le spunea realizatorului de televiziune Octavian Sava în noaptea dinaintea morţii.
La 63 de ani, după o viaţă dedicată muncii în televiziune, Vornicu se stingea văzând cum fiecare dintre emisiunile sau programele pe care le-a adus pe micul ecran de-a lungul anilor este dată pe mâna altora. Avea să închidă ochii pentru totdeauna la 2 aprilie 1989, răpus de inimă rea, după cum mărturisesc cei care l-au cunoscut. "În '89 i se luaseră aproape toate emisiunile, «De la A la... Infinit», emisiunile de sâmbăta seara, programe pe care el le realiza. Se pare că Elena Ceauşescu nu-l plăcea. Avea mult prea multă popularitate. Pentru că nu era o glumă atunci când se spunea că TVR înseamnă Tudor Vornicu şi Restul", spune Sava.
Părerea proastă care s-a format despre el în ultima parte a vieţii a fost construită şi de oamenii din interiorul televiziunii, care îl doreau plecat. Iubit sau invidiat, despre Tudor Vornicu, poreclit Mon Colonel, s-a vorbit întotdeauna ca despre un apropiat al Serviciilor Secrete. Perioada în care a fost ataşat cultural la Ambasada României în Franţa şi corespondent pentru Scînteia şi Agerpres este una dintre cele mai controversate din viaţa sa din acest punct de vedere.
Cea de-a doua soţie a lui Vornicu, Lucia Radu, care i-a fost alături în anii în care a lucrat la Paris, povesteşte că şi-a dat seama că Tudor avea de îndeplinit anumite misiuni. "Înainte să plecăm în Franţa, a venit la mine un domn de la Ministerul de Externe şi, oarecum, mi-a făcut instructajul. Eram singură acasă şi mi-a spus: «Uite ce este, tovarăşa Vornicu. Sunt anumite lucruri pe care dumneata nu le ştii şi pe care nu o să le ştii niciodată, dar eu trebuie să-ţi vorbesc despre anumite lucruri pe care trebuie să le faci sau să nu le faci. În primul rând, să nu-l întrebi
