De cate ori se reunesc liderii lumii pentru un summit in format G - fie G7, G8 sau G20, se trezesc la viata si eternii potestatari care au ca scop deranjarea reuniunii.
Indiferent in ce colt al lumii se organizeaza un mare summit, manifestantii sunt acolo, in numar din ce in ce mai mare, protestand in legatura cu tot ce nu merge bine in lume, fara a oferi insa vreo solutie concreta in afara de anarhie.
Este limpede ca aceste multimi de "vesnici protestatari" cauta sa atraga prin orice mijloace atentia si in urmatoarele zile vor avea foarte mult de munca: joi incepe G20 la Londra, vineri si sambata are loc summit-ul NATO in orase din Franta si Germania, informeaza Telegraph.
Singura problema cu manifestantii (in afara de cosmarul asigurarii securitatii liderilor de state si guverne prezenti la evenimente), este ca mesajul lor nu este suficient de limpede.
Spre exemplu, organizatia Put People First, care agita Londra inainte de G20, scrie pe website-ul sau: "Mesajul nostru este clar- trebuie sa-i punem pe oameni mai presus de orice".
Este un mesaj admirabil, sublim am putea spune - daca nu ar fi atat de vag. Ce inseamna "sa-i punem pe oameni mai presus de orice"? Ce ar trebui sa inteleaga liderii din acest mesaj, strigat cu toata puterea?
Pentru cei care nu au inteles inca , protestatarii au detaliat : "slujbe, dreptate, clima". Cu alte cuvinte, cer de la liderii lumii slujbe decente, servicii publice pentru toata lumea, eradicarea saraciei si o economie "verde".
Sa pornim de la premisa ca este o idee buna crearea de slujbe decente. Dar ce te faci daca aceste slujbe sunt in minerit sau industria petroliera? Atunci nu mai sunt bune pentru planeta.
Si dreptatea? Spre exemplu, limitarea accesului pe piata muncii nu este o masura chiar corecta, insa fara aceasta, s-ar produce ma