Istoria mineralierului ilustrează soarta flotei româneşti. Nava „Comăneşti“ a fost lansată la apă la 1 aprilie 1989 şi a naufragiat după ce a străbătut timp de 17 ani mările şi oceanele lumii. Marinarii şi constructorii de nave din Constanţa îşi amintesc un singur caz în care sticla de şampanie a prevestit de rău, rămânând întreagă după ce s-a lovit de prova navei: când s-a lansat la apă „Independenţa”, în mai 1977.

Cea care a „lansat” şampania a fost Elena Ceauşescu, „detaliu” ce era, el singur, de rău augur pentru superstiţioşii care au asistat la ceremonie. Doi ani mai târziu, petrolierul încărcat cu ţiţei adus din Libia lua foc în apropierea coastei Turciei. Au murit 42 din cei 45 de marinari români.

Cea mai mare navă

Mineralierul „Comăneşti“ stabilea o premieră în ceea ce priveşte capacitatea – 165 de tdw (tone încărcătură utilă). Ultimul record se înregistrase în 1977, cu cele 150 de tdw ale „Independenţei”.

Lansarea la apă a navei „Comăneşti” a decurs bine, şampania „Zarea” s-a spart în bulbuci. Doar marinarii foarte superstiţioşi au considerat nepotrivită ziua fixată pentru inaugurare, 1 aprilie.

Reportaj în „Scînteia“

Oricum, evenimentul era important şi el a fost „trâmbiţat” pe măsura premierei.„Scînteia” din 2 aprilie anunţa lansarea „celei  mai marei nave construite în patria noastră”, printr-un mini-reportaj plin de superlative, emoţii şi expresii poetice: „De aici, de la ţărmul mării, de unde pescăruşii obişnuiesc să-şi ia zborul pentru a-i însoţi o vreme pe «neînfricaţii lupi de mare», s-a desprins spre larg, într-o primă confruntare cu marea, mineralierul Comăneşti de 165 de tdw, cea mai strălucită izbândă a navaliştilor constănţeni”.

Paul Hârţescu, actualul director adjunct al Şantierului Naval Constanţa, a lucrat 35 de ani în domeniu şi era la vreme