Asta-vara am stat de vorba cu un om in desertul tatarilor. Asa se cheama acea veche regiune numita Bugeac, care a fost parte din Moldova medievala, ca si din Romania Mare, si a ajuns azi, printr-un hazard al istoriei, in Ucraina. Eram intr-unul din acele sate inventate de tari pentru colonistii germani, cu un nume copiat din cartea de istorie – Berezina, desi localitatea originala e in cu totul alta parte –, un sat tipic din aceasta regiune, cu vechea biserica protestanta germana fara acoperis, cu o gigantica statuie a lui Lenin in fata si o sala de jocuri mecanice lipita de ea – cosmarul perfect al unei frumoase zile de vara. Stateam in fata bisericii, incercand sa-l conving pe fostul sef al colhozului comunist sa apara in filmul meu despre frontiera Europei – un ins cu geaca de piele neagra, cum poarta si baronii nostri, si Jeep negru, altfel istet, care m-a refuzat categoric. Dar, ca sa-mi faca un serviciu, a oprit un carutas batran si moldovean care isi ducea manzul la veterinar.

L-am intrebat, ca atare, pe el daca ar vrea sa intre in Europa. Intai, nu m-a crezut ca Romania a intrat. Dar chiar dupa ce i-am invins indoielile, tot nu a devenit entuziast. Mi-a explicat ca el nu a fost nicaieri in afara de Berezina toata viata lui si ca nu are de gand sa se duca in Europa. I-am explicat ca nu e nevoie, daca Ucraina reuseste sa convinga Bruxellesul, o sa vina Europa la el, pe nesimtite, cum a venit in satele romanesti. S-a scarpinat cu biciul in cap, a alungat o musca de pe omoplatul stang si a dat din cap a negare. Nici asa nu era bine. "Ce sa fac eu acolo?" si, plecand, mi-a aruncat: "Chiar asa, vezi ca nici mata nu poti sa-mi spui: ce sa fac eu acolo?".

Taranul meu moldovean ratacit in Ucraina e asemenea cu inca vreo doua milioane ca el, care constituie principalul corp electoral al Republicii Moldova, singura tara europeana care are ta