Pentru boxul amator de dinainte de Revoluţie, "Centura de aur" a reprezentat încă de la prima ediţie, desfăşurată în 1972, una dintre cele mai puternice competiţii din lume.
Valoarea ridicată a turneului era dată de prezenţa an de an a unor pugilişti care aveau în palmares titluri olimpice, mondiale sau europene, dar mai ales a cubanezilor, stăpâni absoluţi ai ringului amator în acea perioadă.
Ediţia din 1989 a "Centurii de aur", a 18-a la număr, a avut loc în prima parte a lunii aprilie, la Bucureşti, şi a reunit 111 sportivi din 9 ţări, prin-tre care URSS, Bulgaria, Cuba, RPD Coreeană, RD Germană şi, în premieră, RP Chineză. Programată cu doar o lună înaintea Campionatelor Europene de la Atena, competiţia a fot privită drept un ultim criteriu de selecţie de către tehnicieni, astfel că sovieticii, bulgarii, turcii şi est-germanii au trimis la Bucureşti primele echipe, spre deosebire de cubanezi, care au venit cu garnitura secundă. Meciurile din tururile preliminare s-au desfăşurat la Sala Rapid, iar gala finală a avut loc pe un ring amenajat în potcoava Stadionului Giuleşti, fiind urmărită de peste 6.000 de spectatori.
Turneul a fost dominat categoric de boxerii din România şi URSS, ţări care au dat 21 din cei 24 de finalişti. Sovieticii au câştigat şase centuri, cinci au revenit reprezentanţilor noştri, iar una cubanezilor. Seria victoriilor româneşti a fost deschisă de mezinul lotului, Petrică Paraschiv, care l-a învins la puncte pe campionul european al categoriei semimuscă, Nsan Muncian (URSS), furnizând una dintre marile surprize ale turneului.
La mijlocie mică, Rudel Obreja, actualul preşedinte al Federaţiei Române de Box, a trecut lejer de un alt campion continental, Israel Akopkohian (URSS), seria succeselor tricolore fiind completată de Daniel Dumitrescu, vicecampionul olimpic de la Seul, Francisc Vaşt
