Mai multe familii de rudari din Argeş merg cu căruţa din sat în sat, pentru a vinde produsul muncii lor asidue: coşuri de răchită şi mături din nuiele. Rătăcind pe drumurile judeţului Gorj în căruţe pline de coşuri de răchită şi mături, aceştia încântă privirile trecătorilor.
Oamenii îşi vând marfa la care au muncit în lunile de iarnă, când vremea nu le permitea altă activitate. Plecaţi din satul Păuleasca de Argeş, nomazii spun că s-au obişnuit cu acest mod de viaţă. Trăiesc în libertate, călătorind, aşa cum făceau şi înaintaşii lor.
Chiar dacă parcurg zilnic zeci de kilometri, rudarii spun că le place ceea ce fac: „Aşa cunoaştem ţara asta, călătorind. Până acum, de când am plecat de acasă, am vândut 50 de coşuri. Un coş de răchită, la care muncesc o zi, costă între 35 şi 40 de lei. De obicei, negociem cu oamenii“, a spus Petre, unul dintre bărbaţii nomazi. Răchita se fierbe două ore şi apoi se începe lucrul la coş. Şi femeile, şi bărbaţii ştiu să împletească.
Nu vor călători mai mult de două luni, după care se vor întoarce acasă.
Coşurile de răchită şi măturile de nuiele sunt singura lor şansă de supravieţuire. Mai primesc în schimbul mărfii şi fier vechi, pe care-l vând în Argeş.
Mai multe familii de rudari din Argeş merg cu căruţa din sat în sat, pentru a vinde produsul muncii lor asidue: coşuri de răchită şi mături din nuiele. Rătăcind pe drumurile judeţului Gorj în căruţe pline de coşuri de răchită şi mături, aceştia încântă privirile trecătorilor.
Oamenii îşi vând marfa la care au muncit în lunile de iarnă, când vremea nu le permitea altă activitate. Plecaţi din satul Păuleasca de Argeş, nomazii spun că s-au obişnuit cu acest mod de viaţă. Trăiesc în libertate, călătorind, aşa cum făceau şi înaintaşii lor.
Chiar dacă parcurg zilnic zeci de kilometri, rudarii spun că le place ceea ce fac: „Aşa cunoaştem ţara asta,
