Una dintre obsesiile zilei, în vreme de criză, este cea a pensiilor speciale. Dincolo de excesele intolerabile de 200 sau chiar 300 de milioane de lei, totuşi excepţii în statistica oficială, cei mai blamaţi au fost generalii din sistemul de apărare.

Primul personaj care a dat tonul sindicalist al condamnării de la vârful politicii a fost Emil Boc. Premierul a semnat ordonanţa care interzicea cumulul pensiei cu salariul. Până ca această prevedere să fie dovedită drept un abuz de Curtea Constituţională, ea şi-a făcut efectul, prin decizie politică. Chiar dacă ordonanţa a fost declarată neconstituţională, ea funcţionează şi acum în unele instituţii de stat, pe furiş. Pensionarilor angajaţi li s-a spus verde-n faţă să plece sau li s-a restructurat postul. Cel mai elocvent exemplu este chiar în Palatul Victoria. La Cotroceni, acolo unde chiriaş este domnul acela care afirma ritos că ordonanţa se aplică "fără excepţie", a apărut... excepţia! Secretarul CSAT, care la data lansării ordonanţei Boc era pensionar şi cumula pensia cu salariul (luând plăţi compensatorii legale în momentul trecerii în rezervă), a fost rechemat în activitate. Uite aşa, s-a umplut de sânge proaspăt instituţia supremă în materie de apărare în România.

Din sutele de generali aflaţi la pensie, o parte dintre ei, care au trecut în rezervă mai recent, au pensii mari. Între 20 şi 35 de milioane. Potrivit statisticilor oficiale, 80% din pensiile militare sunt sub 20 de milioane de lei. Evident, ceea ce deranjează şi e puternic amplificat de politicieni e cincimea aceea cu pensii mari. Unii vor spune că cei care au purtat haina militară timp de 40 de ani şi au ajuns la cel mai înalt grad au avut destule privilegii în activitate şi nu merită o pensie peste medie. Alţii, dimpotrivă, afirmă că în toate ţările cu o democraţie consolidată, membre NATO ca şi noi, generalii în rezervă