Cunoaşte povestea fiecărui obiect adus la muzeu, la secţia de etnografie, care, datorită ei, numără astăzi peste o mie de piese de mare valoare Provine dintr-o familie de ţărani vrednici şi înstăriţi din Năsăud. Pe atunci, Năsăudul era un orăşel mic, populat în mare parte de ţărani, care ştiau să facă de toate şi nu lăsau nicio bucată de pământ nelucrată. În centrul oraşului se afla un târg cu fel de fel „şatre” (tarabe), unde bomboanele de zahăr, răsucite, erau deliciul copiilor.

Florica locuia într-o casă ţărănească, în care toate cele necesare locuinţei erau lucrate cu mâna de către mama ei. „Am crescut într-un mediu foarte sănătos, într-o casă tradiţională românească. De mică, mama mă punea la depănat şi la ţesut. Aşa am învăţat să apreciez toate aceste lucruri şi să realizez adevărata lor valoare”, spune muzeograful.

Tot pe vremuri, în Năsăud încă se ţineau toate obiceiurile tradiţionale, prilej de etalare a portului popular . „Se ţinea încă hora satului, cu oameni foarte frumos îmbrăcaţi, inclusiv copiii. Primul lucru pe care îl făceau femeile când au aveau copii mititei, era să le facă costume. Toate nunţile se făceau cu steag şi cu joc în faţa bisericii”, povesteşte ea.

A cercetat toate văile judeţului

În 1968 a fost angajată la Muzeul Judeţean şi s-a specializat pe etnografie şi folclor. Când şi-a început activitatea ca muzeograf, secţia de etnografie era foarte săracă şi număra doar câteva piese. De-a lungul anilor, colecţia s-a îmbogăţit cu peste o mie de obiecte de mare valoare, culese de la bătrâni ai satelor din judeţ. Florica Pop cunoaşte poveştile fiecărui obiect adus la muzeu, precum şi poveştile oamenilor care le-au donat. În călătoriile ei prin satele din judeţ, a dat peste oameni deosebiţi care au impresionat-o şi i-au rămas în minte. „Ca să facem o achiziţie, trebuie să cercetăm o vale, să