Editura Polirom a publicat un nou roman al autorului argentinian Julio Cortázar, „Cartea lui Manuel“. Traducătoarea Lavinia Similaru a dus o luptă extenuantă pentru a putea oferi o variantă în limba română a capodoperei scriitorului sud-american. Romanul a fost recompensat, în 1974, cu Premiul Médicis Etranger, o distincţie oferită, de-a lungul timpului, unor scriitori precum: Orhan Pamuk, Doris Lessing, Milan Kundera, Umberto Eco, Antonio Tabucchi, Philip Roth sau Norman Manea.

Julio Cortázar face parte din seria acelor autori care mânuiesc limbajul cu multă subtilitate, atrăgând în multe capcane traducătorii din întreaga lume.

Lavinia Similaru recunoaşte că a avut de mai multe ori pornirea de a abandona traducerea, chiar în timpul desfăşurării ei, dar a încercat să transpună romanul în limba română cu evlavie, respectând spiritul autorului.

Rugăciune pentru inspiraţie

„Am acceptat să traduc «Cartea lui Manuel» din două motive: pentru că îmi doream să colaborez cu Polirom, şi din inconştienţă. În momentul în care am semnat contractul, nu citisem romanul în întregime. Nu îmi dădusem seama de toate dificultăţile pe care le presupunea.

Când am început să traduc, am regretat că acceptasem. Nu am fost niciodată sigură că voi putea duce la capăt traducerea”, spune Lavinia Similaru.

Când ajunsese la jumătate, a plecat 10 zile în vacanţă la Roma şi s-a rugat într-o biserică, la altarul Sfintei Rita, care ajută în «cauzele imposibile». Tradusese 400 de pagini şi mai avea încă 80, dar tot se mai gândea să trimită cartea înapoi la editură şi să spună că nu poate să o ducă la bun sfârşit.

Subterfugiile unui traducător

„În realitate, nu ştiu dacă Sfânta Rita m-a ajutat sau prietenii la care am apelat. Mă refer în primul rând la Diego Gustavo Biñckoski (Argentina),