În mod cert, drumurile europene ale lui Enescu, ale creaţiei sale, nu puteau evita Italia. Atât înainte cât şi după cel de-al Doilea Război Mondial. Iar traseele dăinuie în semn de pioasă amintire în memoria celor vârstnici şi îşi fac loc în conştiinţa celor tineri.
Cu totul recent, în a doua jumătate a lunii martie, Accademia di Romania de la Roma - important centru al culturii noastre implantat în inima latinităţii - a găzduit conferinţa de presă destinată promoţiei evenimentelor Festivalului enescian.
Ediţia din toamna acestui an a Festivalului şi Concursului Internaţional "George Enescu" se doreşte a fi una specială. Poate nu atât prin conţinut - deşi anume îmbunătăţiri au fost operate -, cât în ce priveşte vizibilitatea naţională şi internaţională. Asemenea evenimente privind promovarea imaginii Festivalului sunt organizate în vremea din urmă de agenţia "Artexim", organism al Ministerului Culturii, în colaborare cu Institutul Cultural Român; au loc în importante centre europene de cultură, la Paris, la Londra, Viena, Berlin, Bruxelles, de asemenea peste ocean, la New York.
Sunt invitaţi şi participă ziarişti, oameni din presa scrisă şi vorbită, oameni de cultură. Au fost de faţă reprezentanţi ai unor importante reţele naţionale de radio şi de televiziune, urcă pe scenă, cu acest prilej, tineri artişti performeri, laureaţi ai ediţiilor anterioare ale competiţiei.
La Roma, la Accademia di Romania, am avut bucuria şi onoarea de a susţine o asemenea conferinţă de presă în compania acestei fermecătoare personalităţi a vieţii muzicale a Italiei care este compozitorul, pianistul şi muzicologul Roman Vlad, el însuşi originar din România, cu ani în urmă preşedinte de onoare al uneia dintre ediţiile recente ale Festivalului enescian.
Manifestă un adevărat cult pentru Enescu. Cu patru ani în urmă, în ianuarie 2005, în Sardinia, la "Teatro
