De pe vremea când eram studentă, şi recunosc cu mândrie că nu s-a întâmplat cu mult timp în urmă, mi-am dat seama că în Constanţa nu ai cum să ai parte niciodată de viaţa de student dintr-un centru universitar de renume.

Nu mă refer doar la distracţia din Regie şi la nopţile pierdute pe la party-urile din cămine, ci şi la baza materială din facultăţile de aici. Tocmai de aceea, când m-am pregătit pentru licenţă, a trebuit să mă cazez temporar în Bucureşti, pentru a-mi procura cărţile de care aveam nevoie. Dar văd că, de atunci, situaţia s-a înrăutăţit. Iar studenţii din Constanţa au ajuns în aşa hal, încât habar n-au ce înseamnă să fii student. Ieri, am mers la Universitatea Maritimă pentru că fusesem anunţată că va fi organizat un marş de protest cauzat de faptul că bursele de studiu nu le vor fi majorate tinerilor şi de zvonul că Guvernul ar putea elimina subvenţia de 50% pentru transportul în comun. Până la urmă, nu a mai avut loc nimic, iar cei prezenţi au asistat la ignoranţa studenţilor care cică ar fi trebuit să iasă în stradă pentru a-şi cere drepturile. În fapt, doar se dădeau în spectacol pe treptele universităţii, în semn de solidaritate pentru colegii din ţară, pentru că, după cum ne-a explicat rectorul universităţii, la UMC nimeni nu are de ce să se plângă. Nici de condiţiile din cămine sau de chirii, nici de bursele de studii, de nimic. Cât despre solidaritatea faţă de studenţii aflaţi la ananghie, nici nu se poate vorbi. Pentru că acţiunea lor a fost percepută drept o bătaie de joc faţă de cei care se strânseseră în faţa universităţii să le asculte oful. Cu un aer de adolescenţi imaturi, al căror unic scop era să se spargă în figuri, mare parte din studenţi au ales să-şi sprijine colegii savurând o bere la Irish Pub. Ceilalţi au luat-o la picior către Prefectură, povestind ce baliverne au dat ei în presă, deşi nu erau siguri de ceea ce se î