În mijlocul sălii mărşăluieşte - deşi rămâne la nesfârşit nemişcată - o mică armată de ţărani fantomatici, confecţionată din costume populare aşezate pe umeraşe-stative. Între căciuli şi sumane, între broboade şi ii nu se văd feţe omeneşti, ci doar puţin întuneric, iar din mâneci nu ies mâini. Straniul grup statuar este un memento adresat amnezicei societăţi româneşti de azi. Amintiţi-vă că am existat, amintiţi-vă că am fost ucişi!
Acesta este mesajul expoziţiei }ăranii şi comunismul, realizată de Fundaţia Academia Civică, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei şi Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, în colaborare cu Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" (care o şi găzduieşte în perimetrul său - în clădirea de la intrare). Expoziţia s-a deschis la 17 martie - şi va sta deschisă până la 30 mai - , urmând să fie vizitată de mii de oameni, îndeosebi tineri. Nu se poate să rămâi indiferent privind panourile cu informaţii şi fotografii referitoare la colectivizarea forţată, cu mijloace criminale, a agriculturii româneşti, în perioada 1949-1962, sau ascultând înregistrările unor secvenţe de "istorie orală". De un patetism sobru, ca întreaga operă de anamneză creată de Ana Blandiana prin instituţiile pe care le-a înfiinţat după 1989, în scopul reconstituirii tragediei trăite de români în anii comunismului, expoziţia îi cheamă pe vizitatori la un moment de reculegere.
Autorul expoziţiei, cel care a gândit-o şi înfăptuit-o - împreună cu colaboratorii săi - până la cel din urmă detaliu şi care, în calitate de curator al ei, explică vizitatorilor semnificaţia fiecărui obiect expus, este Romulus Rusan. Cuvintele sale au ecou în conştiinţa noastră, cu excepţia acelora dintre noi care rămân insensibili la tot ceea ce nu-i priveşte direct.
"Au fost mereu - afirmă Romulus Rusan, rezumând destinul ţ
