Ce anume s-a intamplat in cazul Becali nu prea mai intereseaza pe nimeni. Toata lumea cauta scenariul, diversiunea, devenita obsesie colectiva. Asadar, "cine a pus la cale arestarea lui Becali si de ce?", au devenit intrebari mai importante decat "ce a facut Becali?".
Atentia total disproportionata acordata diversiunii, dintr-un reflex national, este ea insasi o diversiune, cu atat mai mult cu cat toate raspunsurile sunt posibile.
In aceasta perioada electorala incandescenta, toata lumea putea fi interesata sa distraga atentia catre un peste atat de mare si cu potential mediatic imens.
Diversiunea diversiunii
E mana lui Traian Basescu, spun unii, pentru a distrage atentia de la scandalurile referitoare la diverse afaceri ale familiei sale. Pana miercuri seara nu se discuta la televiziuni decat despre ele si iata ca, de joi dimineata, nu se vorbeste decat despre arestarea lui Becali.
In plus, retinerea latifundiarului a umbrit pana la anihilare lansarea la apa a candidaturii lui Mircea Geoana la presedintie, atat de bine pregatita mediatic de Cozmin Guse. O fi, ce sa zicem!
Dar vine si partea adversa: e mana PSD-ului care are tot interesul sa tina atentia publica indreptata in oricare alta parte decat povestea puturoasa de la DGIPI, in care sunt implicati doi minsitri PSD, un consul si alte nume mari din partid (gurile rele zic ca un fruntas al partidului, internat in spital in chiar seara saltarii lui Cornel Serban, ar fi facut un atac de panica, nu o criza de ulcer). In plus, Mircea Geoana, presat de situatia din partid, nu mai putea amana lansarea candidaturii, iar toata mizeria aceasta din ministerul pastorit de PSD nu asigura chiar cel mai bun context. O fi si asa, ce sa zicem!
Dar daca nu e nicio diversiune? Poate ca, pur si simplu, un om acuzat de comportament mafiot, cu antecend
