● The International / Puterea banului (SUA, 2009), de Tom Tykwer.

The International e un thriller cît se poate de "la zi": personajul său negativ e o bancă. Bineînţeles, faptul că e atît de "la zi" nu înseamnă că are şi ceva de zis. Ca multe alte filme comerciale care se cer felicitate pentru că aduc în multiplexuri dezbaterile fierbinţi ale momentului, filmul lui Tom Tykwer nu face decît să flateze o opinie la modă: aceea că actuala criză n-ar fi rezultatul unor abateri de la regulile capitalismului, ci însăşi încununarea logicii lui. O logică " se înţelege " malefică. Dacă vă mai spun că această condamnare a capitalismului e pusă în gura unui fost securist est-german transformat, după 1989, în slujitor al mamonei bancare, şi că întoarcerea lui finală împotriva băncii e prezentată, aprobator, ca o întoarcere la vechile idealuri (alea securistice), vă veţi face " cred " o idee despre seriozitatea contribuţiei lui Tykwer (care e german) la dezbatere. Pe de altă parte, pretenţiile unui film de genul ăsta cum că ar avea ceva de spus sînt destul de uşor de dat la o parte, iar ce rămîne " partea de globe-trotting detectivist şi crimă "ştiinţifică", de balivernism inofensiv " e uşor de privit. Luînd filmul ca pe un thriller globalisto-balivernist, m-am simţit destul de bine la el: mai bine, în orice caz, decît la ultimul film din seria Bond, deşi nici pe departe atît de bine ca la ultimul film din seria Bourne. Incapacitatea lui finală de a lăsa o impresie cu adevărat tare are ca principală cauză indecizia realizatorilor în ceea ce priveşte nivelul de "realism" al întregii afaceri: acesta e setat mai sus decît al Bourne-urilor şi al ultimelor Bond-uri, dar prea jos pentru ca "realismul" să înceapă măcar să se elibereze dintre ghilimele. Asta înseamnă, pe de-o parte, că vechile mărci ale "realismului" thriller-esc (dezvoltate iniţial de romancierul John le Carré c