Latina crestina, o varianta socio-culturala (un jargon, daca vreti) a latinei vorbite de fratii intru Hristos din Imperiul Roman, l-a denumit pe nasul de botez compatrem (cuvant format din cum, „cu", si pater, „parinte, tata") – cel care sta langa tata sau, intr-o interpretare mai libera, celalalt tata.

In franceza veche, compere, descendent direct al lui compatrem, insemna deja „cumatru", desemnand relatia dintre parinte si nas (care era „tatal adevarat" si care „celalalt tata" nu avea si nu are, nici in ziua de azi, din acest punct de vedere, nici o importanta, din moment ce cumatru e si nasul pentru tata, si tatal pentru nas). Si mai tarziu, atunci cand au aparut spectacolele de revista si intre scenele cu personaje si decoruri diferite publicul trebuia, cat dura schimbarea, sa fie tinut de vorba, intretinut, pacalit, ca sa nu se plictiseasca si sa nu inceapa sa fluiere, s-a recurs la un compere si la o commere. (Ca sa nu fim acuzati de sexism, sa mentionam ca nasii si nasicile, tatii si mamicile, cumetrii si cumetrele urmeaza aceeasi evolutie semantica.) Comperul din zilele noastre, cuvant pe care romana l-a imprumutat din franceza (ca si engleza din tara lui Shakespeare, de pilda, care pastreaza pana si ortografia originara, compere) este prezentatorul oricarui spectacol, inclusiv unul radiofonic sau televizat. Pentru a numi activitatea comperului, adica prezentarea si inlantuirea momentelor unui program radio-tv sau a unui spectacol, romanul nu s-a mai obosit sa caute cuvinte prin limbi straine. Inventiv si pragmatic, el a apelat la un procedeu deja existent in limba sa: dupa modelul arbitru (s.m.) – arbitraj (s.n.), l-a derivat de la comper (s.m.) pe comperaj (s.n.). Latina crestina, o varianta socio-culturala (un jargon, daca vreti) a latinei vorbite de fratii intru Hristos din Imperiul Roman, l-a denumit pe nasul de botez compatrem (