În numai cîteva săptămîni, am primit cu toţii următoarele semnale:

● Ringier închide cotidianul gratuit Compact şi se reorganizează;

● concedieri sau reduceri de salarii în marile televiziuni private;

● Lucian Ioniţă, publisher la grupul de reviste cu cea mai mare cifră de afaceri în 2008, Sanoma Hearst România, a apreciat că 10% din glossy-urile româneşti vor dispărea în 2009, urmate de alte 10% în 2010. El a precizat că, în unele cazuri, tirajele au crescut de la începutul crizei, dar scăderile din piaţa de publicitate au afectat profitul, fiindcă publicitatea reprezintă uneori peste 75% din venituri;

● cumpărătorii de publicitate TV au scos de la naftalină clipuri vechi de ani de zile, nemaiavînd capacitatea financiară de a comanda unele noi;

● proaspătul director Cancan, Lucian Romaşcanu, susţine că nu există titlu de presă scrisă care să poată face profit în 2009;

● Evenimentul zilei a concediat 40 de jurnalişti şi corectori.

Şi la case mai mari

Problemele nu sînt specifice României, căci:

● conturile bancare ale Dogan, cel mai mare grup de presă din Turcia, au fost blocate după ce grupul a fost condamnat la o amendă de 368 de milioane de euro pentru fraudă fiscală. Decizia a atras imediat reacţia Comisiei Europene, care a invitat Ankara să respecte libertatea presei;

● New York Times şi Washington Post, două dintre cele mai prestigioase publicaţii americane, au anunţat noi reduceri de posturi, diminuarea salariilor şi planuri de concediere voluntară;

● acelaşi New York Times Company a anunţat că şi-a vîndut sediul central din Manhattan pentru 225 de milioane de dolari către W.P. Carey & Co. Compania media urma să închirieze birourile de la noul proprietar, deci să devină chiriaş în acelaşi spaţiu. Decizia a fost luată în încercarea de a-şi achita datoriile şi a mări rezerva de lichidităţi, pe