În faţa unei colecţii de nuduri uriaşe, ministrul Theodor Paleologu s-a lăsat cuprins de voluptăţi filozofice, miercuri seara, de-a lungul unei dizertaţii cu un titlu perfect pentru o zi de 1 aprilie: „Ce este aceea o pleaşcă? Despre noroc şi virtute la Machiavelli şi Montaigne”.

„Precizez că se numeşte «ce e o pleaşcă« şi nu «cine e o pleaşcă»! Conferinţa de azi nu e o glumă, e pe o temă serioasă!”, a avertizat râzând ministrul culturii, în timp ce-şi aşeza scrupulos un teanc de cărţi pe masă. Paleologu a pledat pentru umor şi pentru dreptul de a vorbi „suculent”, motiv pentru care s-a decis să dezbată cuvântul care i-a devenit etichetă de când a devenit ministru.

În următoarele două ore, audienţa strânsă la Institutul Cultural Român (atât de docilă, încât o mică parte a cedat la jumătatea prelegerii, aţipind) a aflat ce înseamnă virtutea la Machiavelli, cum depinde ea de rolurile sociale, ce e cu fortuna („Soarta este ca o femeie, de vrei s-o stăpâneşti, trebuie s-o baţi şi să i te împotriveşti”), care sunt cele două tipologii de om politic - leu şi vulpe - („Mi-e teamă că nu sunt nici vulpe, nici leu, ci un biet şoricel. Trebuie să mă şi dresaţi ca să fiu un leu feroce, pentru că deocamdată sunt cam pleoştit”, s-a destăinuit Paleologu) şi cum a replicat Montaigne în „Eseurile” sale pe aceeaşi temă.

„Sunt din alt film”

Ministrul s-a declarat „ataşat” de una dintre remarcile lui Montaigne, care avea vârsta sa, 35 de ani, când a decis să lase baltă funcţia de magistrat: „Pleaşca nu e să ai o funcţie, ci să scapi de ea sau să te achiţi în aşa fel încât să nu ieşi prea şifonat din ea. Pleaşca e să scapi de belea şi cred că e o concluzie bună pentru un ministru”.

Cum, în politică, virtutea ar însemna, pe româneşte, „să ai sânge în instalaţie”, proaspătul ministru nu-şi vede cu ochi prea buni viitorul. „Lumea