Instalarea radarelor pe şoselele României de către nişte firme private care încasează şi cea mai mare parte din amenzi (60%) este o nouă afacere din categoria capitalismului românesc sălbatic. Adică, şoferii care depăşesc viteza legală şi, teoretic, îşi pun în pericol concetăţenii pe drumurile publice sînt amendaţi în mod practic de nişte societăţi private. Poliţia nu face decît oficiul de a întocmi procesele-verbale şi nu încasează nici un ban.

Prima oară cînd am auzit de această afacere am crezut că e o glumă. Circula, sub formă de zvon, ideea că banii de amenzi ar fi încasaţi de Irinel Columbeanu. Părea absolut neverosimil şi semăna cu gogoaşa lansată la începutul anilor ’90, cînd se spunea că Petre Roman ar fi proprietarul primului magazin mai răsărit de produse electronice: Bucureşti-Berlin. În acest caz însă, presa a descoperit că e vorba într-adevăr de două firme private din Cluj (Codec şi Benefic) care încasează partea leului din amenzile date pe baza măsurătorilor făcute de aceste aparate înmulţite peste noapte ca ciupercile. Restul de 30-40% revine bugetelor locale ale primăriilor din localităţile în care sistemele de supraveghere sînt instalate.

Un radar nu costă cine ştie cît, mai ales în comparaţie cu sumele care se strîng din amenzi. Cu toate astea, firmele care au montat aparatele declară că nici nu şi-au recuperat investiţia. Or avea, probabil, mari cheltuieli colaterale... România liberă a scris pe larg despre această afacere şi chestiunea a fost dezbătută şi la Realitatea TV. Uimitor în toată povestea este că statul îşi abandonează atribuţiile în favoarea unor particulari. Contractele dintre instalatorii de radare şi primării nu pot fi legale " după cum spun specialiştii ", tot aşa cum nu poate fi legală nici asocierea Poliţiei în contracte de comodat cu respectivele firme. Poliţiştii, fie ei şi de la circulaţie, ar fi trebuit să se