Poate ca un mod de a restaura Romania ar fi sa nu mai vorbim decit despre lucruri pentru care am pierdut ceva aparindu-le. Intre a trai pentru sau cu tara ta si a trai de pe urma tarii tale e o diferenta la fel de mare precum cea dintre a trai pentru sau cu o femeie si a trai de pe urma unei femei. A inceput campania electorala. PNL si-a ales candidatul la alegerile prezidentiale. Ziarele au anuntat contracandidatii lui Traian Basescu. Mogulii de toate marimile, culorile si interesele politice sint in fierbere. De aceea, voi intrerupe aici sirul articolelor dedicate "elitei". Nu de alta, dar "elita" e implicata intr-un joc politic, de partea PDL, si nu as vrea sa se creada ca articolele mele sint parte a vreunui complicat algoritm electoral. In Romania, de decenii bune, toti trebuie sa fie oamenii cuiva: ai primului-secretar, ai Securitatii, ai Presedintelui, ai Partidului. Vorba unui mafiot dintr-un film vechi: "Do you know who's his own man? Nobody's his own man. And who wants to be a nobody?". Intr-o tara in care toti sint ai cuiva, cine e liber? Nimeni. Si cine vrea sa fie un nimeni? Un om al nimanui? Doar cineva a carui viata nu e o suma de adaptari. Cineva care traieste ca un martor al adevarului, de la adevarul umil al propriei biografii, pina la adevarul istoric sau pina la Adevarul la care te rogi. Am crezut, multa vreme, ca "elita" noastra intelectuala e alcatuita din astfel de oameni. In 1990 terminam clasa a zecea si imi parea rau ca nu pot vota. Dar am semnat pentru punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara si am petrecut multe zile si nopti in fata Universitatii iesene. Imi era necaz ca nu pot merge la Bucuresti, pe 20 mai, sa votez cu "intelectualii" neointerbelici, cu lista GDS: cu Stefan Augustin Doinas, cu Mihai Sora, cu Alexandru Paleologu. Gabriel Liiceanu mi se parea formidabil. Andrei Plesu, mai putin. Era, in opinia de atunci a prietenilor sai