Terenurile staţiunilor de cercetare-dezvoltare nu vor mai putea fi retrocedate decât după reguli bine scrise. Cazuri precum cel de la Şimnic, staţiune ce a fost decimată de fosta conducere a Prefecturii Dolj, se vor transforma automat în ani grei de puşcărie. După ani de caznă prin comisiile de specialitate din parlament, Legea cercetării a fost în cele din urmă publicată în Monitorul Oficial pe 30 martie, după ce a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu. Iniţial, proiectul de lege interzicea retrocedarea terenurilor proprietate publică a statului aflate în administrarea instituţiilor de cercetare-dezvoltare, dar preşedintele s-a opus şi a cerut eliminarea respectivului articol. „Considerăm că o atare prevedere este inoportună şi aduce gravă atingere procesului de restituire a proprietăţii, precum şi legilor proprietăţii până la finalizarea procesului de retrocedare a proprietăţilor preluate abuziv", se arată în cererea de reexaminare a proiectului de lege trimis de preşedinţie în octombrie 2008. În cele din urmă, articolul a fost eliminat, dând posibilitatea foştilor proprietari sau moştenitorilor lor să-şi primească pământurile înapoi. Cu o singură condiţie, însă. Terenul să nu fie indispensabil cercetării. Retrocedări cu măsură Potrivit Legii nr. 45/2009, privind organizarea sistemului de cercetare-dezvoltare, terenurile date în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile şi nu pot fi scoase din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare decât prin lege. Asta înseamnă că numai parlamentul poate decide dacă o anumită suprafaţă de teren revendicată de la o staţiune poate trece din proprietatea statului în cea privată a unei comune pentru restituire. Până acum, terenurile puteau fi transferate prin hotărâre de guvern. Excepţie fac cele re