Regizor, scenarist şi producător, Adrian Sitaru (n. 1971) s-a impus în 2007 la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno cu scurtmetajul Valuri. Anul acesta, în luna ianuarie a primit Marele Premiu al secţiunii New Voices/New Visions la Festivalul Internaţional de la Palm Springs pentru Pescuit sportiv, lungmetraj pentru care a fost deja recompensat anul trecut cu Premiul special al Juriului în cadrul Festivalului de Film de la Salonic (festival unde pentru rolurile din Pescuit sportiv Maria Dinulescu şi Ioana Flora au împărţit distincţia de cea mai bună actriţă) şi cu Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul Internaţional al Filmului de Dragoste de la Mons.
Cum s-a produs trecerea de la inginerie la film?
S-a produs normal. Adică am trecut printr-o televiziune ca inginer şi acolo am învăţat multe despre montaj, camere video etc. Tot pe atunci am primit o cameră video de la părinţi şi am făcut primele filmuleţe. Acestea au fost văzute de Radu Aneste Petrescu, care mi-a recomandat să fac următorul pas, şi anume să merg la Universitatea Media proaspăt înfiinţată, unde mi-a fost şi profesor. Asta după ce am căzut cu brio de vreo trei ori la UNATC, dar tot răul spre bine, aş zice acum.
Aţi cîntat şi în trupe de rock şi jazz...
Da, credeam că muzica va fi viitorul meu sau asta speram pînă am descoperit cinema-ul. Au fost trupe mici, underground şi jazz; ne strîngeam doi, trei prieteni într-un loc şi cîntam fără nici un scop final, comercial sau de altă natură.
Sînteţi regizor, scenarist, actor, monteur şi producător. În ce calitate vă simţiţi cel mai "eficient"?
Ca regizor. Iar actor nu mă consider, a apărut informaţia asta pentru că am jucat într-un film de-al meu, mai mult experimental. Adică eram singur acasă, am avut camera şi o idee, fără dialoguri, deci nu a fost mare joc, mai mult o glumă. E departe de ce se cheam
