· Nu-i bine să stai prea aproape de lichele. Nu pentru că te-ar exceda lipsa lor de caracter. Lichelele sunt simpatice. Când te ţii la distanţă, rămâi critic. În imediata vecinătate a lichelei, simţi nevoia să fii nevăzut. Nu pentru că ţi-ar dăuna.

Simţi nevoia să nu fii văzut, ca să te poţi bucura liber de farmecul greu de definit al escrocului. Admiri lucruri, pe care nu le-ai admira altfel niciodată. Escrocii răzbună, în oamenii cinstiţi din fire, un complex. Cinstiţii din fire nu sunt neapărat şi mândri din asta. Dovadă cât de des îşi proclamă principiile. Nu degeaba e atât de populară expresia: prost de cinstit. Lichelismul e privit de multe femei, cu bărbaţi proşti de cinstiţi, ca o virtute, ca o dovadă a masculinităţii. Lichelele au o pricepere naturală la lăudat, la gudurare, care le dă un plus de şansă în orice întrecere pentru posturi şi funcţii. Expresia "coeficient de gudurare mare", pe care am auzit-o, apropo de un nelipsit din mai multe guvernări, mi se pare foarte potrivită în definiţia lichelei.

· Ce spune un tânăr despre o mătuşă din partea mamei, aflată, la 97 de ani, în îngrijirea familiei: Păi, dacă a ajuns la vârsta asta, nu mai moare.

· La New York, am fost găzduit o săptămână de foşti colegi de studenţie "în camera şi în patul în care a dormit o noapte Brigitte Bardot". În anul în care onorase invitaţia foştilor mei colegi, celebra actriţă a anilor 1960-1970 nu mai era demult o celebritate, dar era foare respectată de iubitorii de animale. Ca să folosim o expresie din administraţia comunistă, Bardot dormise în patul acela "pe linie de animale, nu pe linie artistică". Dimineaţa, am fost întrebat ce am simţit. Cum nu simţisem nimic deosebit, m-am interesat în ce an ocupase madam Bardot patul. Dacă ar fi dormit în ziua de dinaintea sosirii mele la voi, le-am zis, poate că aş fi simţit ceva, dar cu