In urma cu mai bine de o suta de ani, Nicolae Filipescu a descris procesul politic prin care se vor naste „baronii locali" si rolul lor in societatea viitorului.

Autorul isi incepe discursul prin a defini egalitatea politica: „dreptul tuturora de a participa la suveranitatea nationala. Aci se pune chestiunea sufragiului universal", dar se stie ca „zece milioane de ignoranti nu fac cat o inteligenta". Apoi „toate progresele se realizeaza de minoritati. E vorba de minoritatea acelor spirite agere care patrund departe in viitor, care cuceresc progresul si patrund prin ideile lor in profunzimile maselor populare". Daca intr-un stat socialist elitele vor fi ignorate si inlaturate in urma unui cataclism istoric si inlocuite apoi de clientelismul politic, vom avea urmatorul rationament: „Tu, judecator comunal, nu esti capabil sa hotarasti despre o deschidere de drum; tu, jurat, nu poti sa judeci o calomnie ce s-a produs in cercul restrans al comunei tale; tu, primar, nu poti sa sapi un sant ori sa croiesti un drum, dar esti vrednic ca sa hotarsti despre politica externa si interna a Romaniei! Ei bine, aceluia caruia nu se poate da de facut un sant ori un uluc, noi nu-i dam pe mana destinele tarii".

Nicolae Filipescu nu putea intui destinul Romaniei de peste numai 40 de ani, dar a anticipat structura clientelismului politic de astazi. El considera ca „in statul socialist", cei mai multi vor ravni la locurile de inspectori, foarte numeroase in toate planurile de organizare socialista. Neaparat este mai placut sa supraveghezi pe altii decat sa muncesti tu insuti. (...)Functiile subalterne care cer mai multa munca vor fi parasite intrucat rasplata e aceeasi, statul dand tuturor cat le trebuie ca sa traiasca. E fatal aceasta".

Cum vor arata respectivii „inspectori" dupa doua-trei generatii de guvernare „socialista"? Ei bine, „va inchipuiti