Călin Hera: "E foarte bine ca un personaj cum e Gigi Becali să fie dus la mititica, e de bun-simţ să te întrebi de ce acum." Sursa: Zoltan Lorencz

E o perdea de fum? Trebuia să uităm repede de ramificaţiile interesante ale cazului Popoviciu, care duseseră, riscant, la Traian Băsescu şi la rudele lui apropiate (frate, fiică)? E o acţiune sută la sută electorală, şi-a dat seama, adică, preşedintele că are nevoie să îmbrace din nou haina de luptător anticorupţie pentru a căpăta un nou mandat? Sau, pur şi simplu, autorităţile române s-au trezit, ieri-dimineaţă, cu poftă de a face dreptate în ţară, că prea ajunseseră lucrurile departe? Vă rog să mă iertaţi, mi-e greu să cred în ultima variantă. Chiar faptele pentru care Gigi Becali a fost însoţit la Poliţia Capitalei de o armată de mascaţi plini de reverenţă se petrecuseră cu mai bine de două luni în urmă. Aşadar, întrebarea de ce acum şi nu luna trecută sau peste cinci zile trebuie pusă.

Aşadar, Gigi Becali îşi va fi petrecut câteva ore într-un loc de care a reuşit, până deunăzi, să scape: la mititica. Jumătatea plină a paharului stă tocmai în acest enunţ: poţi să ai oricâte milioane şi sute de milioane, oricâţi bodyguarzi şi oricât tupeu; până la urmă, plăteşti. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: asta nu înseamnă neapărat că, în România, binele învinge. Înseamnă, însă, că răul e riscant.

Omul care face paradă de donaţiile lui la mănăstirile de pe Muntele Athos este exponentul bogătaşului care a crescut şi a tot crescut folosind metode neortodoxe. Autointitluat „războinic al luminii”, Gigi Becali a mituit, a pus bătăuşi să facă tot ceea ce ştiu mai bine, adică să-i bată pe adversarii tradiţionali sau de ocazie, a înjurat ca la uşa stânii, a făcut paradă de bogăţie, a sfidat autorităţi sau oameni simpli, în fine, s-a comportat ca şi cum, mă scuzaţi, i s-ar rupe de toţi şi de toate. A primi