Au înflorit corcoduşii. În Bucureşti, oraşul nostru iubit, îmbâcsit de răutate şi mizerii, semnele primăverii par să treacă neobservate.
Avem de rezolvat în schimb toate problemele naţiunii care nu vor aduce nici un câştig nici la buzunar, nici la suflet. Cred că bucureştenii au ajuns în situaţia-limită a manipulării controlate în care se culcă şi se trezesc cu telecomanda televizorului în mână. Nu era de ajuns că stăteam până dincolo de miezul nopţii să urmărim la poveştile cu Elodia şi Ciumac. Am avut acum o noapte întreagă de nesomn pentru a şti în timp real dacă Gigi rămâne sau nu la zdup.
Nu am mirosit parfumul delicat al corcoduşilor, dar nici nu am amuşinat uriaşa şmecherie a arestării oierului din Pipera.
Cu o seară înainte puneam pariuri pe preţul corect al casei de lux a notăriţei Băsescu; încercam să anticipăm amploarea scandalului diplomatic declanşat de "Scrisoarea pierdută" a ministrului de Externe austriac venit la Bucureşti.
Peste astea, ca şi când nu erau destule castane fierbinţi din dosarul "Doi şi 1/4", apare şi asocierea de tip "Puiu Popoviciu" dintre Mircea Băsescu şi Academia de Ştiinţe Agricole.
Se adunau la sfat sindicatele să iasă în stradă pentru a recupera promisiunile neonorate. Se punea Guvernul pe strâns cureaua pentru că FMI dă, dar şi cere. Şomerii îşi iau lumea în cap; după ce termină urzicile vor sparge vitrinele.
Totul părea să explodeze în jurul lui Traian Băsescu. Familia lui devenise clan în doar câteva zile şi nimic nu părea că mai poate opri masa critică să determine prăbuşirea popularităţii preşedintelui.
Băieţii s-au mişcat repede în acea noapte. Procurorii, mereu garda trează a Cotrocenilor, au ordonat acţiunea. Nici nu se stinseseră televizoarele care îl aveau în cadru pe Mircea cel Tânăr, care evoca misiuni de colivari pentru ziariştii găo
