Marcel Seserman, sub pseudonimul său Mircea Măluţ, este poet, bibliotecar, dar şi un mare pasionat de matematică. Avid consumator de cărţi, se arată convins că lectura este un lucru pentru aventurieri S-a născut şi a copilărit în satul Măluţ, provenind dintr-o familie de oameni simpli. De mic îi plăcea să se refugieze în lectură şi îşi dorea să ajungă învăţător. Deziderat pe care şi l-a îndeplinit. A predat câţiva ani la Şcoala Generală Stupini şi la Şcoala Generală Bichigiu, din comuna Coşbuc. Apoi a devenit profesor. Însă nu s-a făcut profesor de română, cum era de aşteptat de la un om pasionat de citit, ci profesor de matematică.  După doi ani de activitate la Liceul Electrotehnic Bistriţa s-a retras în lumea cărţilor, la Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud.

Un poet pasionat de matematică

Marcel Seserman a debutat ca poet în 1989, în numărul 2 al revistei „Steaua”. Şi-a făcut intrarea şi în critica literară, în acelaşi an, la revista „Astra”. În 1992, a publicat primul volum de poezie, „Exilul lacrimii”. „Figura lirică a lui Mircea Măluţ e una a retragerii. […] Retractil prin sensibilitate, ca şi prin necesităţile stilistice ale creaţiei, poetul se retrage strategic în propria fiinţă, aidoma unui melc, a unei ţestoase”, spunea, despre el, criticul literar Grigore Grigurcu. Ar părea că numele satului natal este sursa principală a pseudonimului său, Mircea Măluţ, însă poetul are o explicaţie mai complexă în ceea ce priveşte acest lucru. Pseudonimul, explică el, marchează începutul creaţiei sub o altă identitate. De asemenea, spune că, în timp, a constatat că personalitatea sa are tendinţa de a se manifesta în două spaţii. „Mă aflu pe un ţărm, pe un mal, sau pe un măluţ”, spune el. Volumele de poezii „Exilul lacrimii”, „Fragmente din monografiile imperiului”, tradus şi în franceză, şi volumul de critică „Topografii critice”, l-au impus în