"Cat va mai avea de trait vreau sa-i vad zambetul pe buze"

Stimata redactie a revistei "Formula AS",

Mult stimata d-na directoare Sanziana Pop,

Ma numesc Ghidan Marin si sunt tatal unui baietel in varsta de 12 ani si 6 luni, Ghidan Stefan Adrian. Cand baietelul avea sapte ani, sotia mea l-a luat de la gradinita si a plecat cu el. Dupa aproape trei saptamani de cautare, am gasit-o la Dragasani, langa brutaria in care lucra. Isi luase in chirie o camera. Am luat-o inapoi acasa, cu copil cu tot, si am incercat sa-i explic ca locul lor este langa mine si ca suntem o familie, dar totul a fost in zadar, pentru ca sotiei mele ii placea sa umble cu alti barbati, intr-un cuvant era si este o femeie de usi multe. A plecat din nou, luand si baiatul cu ea, si dupa o perioada de timp, acolo unde se instalase a venit protectia copilului, politia si procurorul, deoarece se dusese zvonul ca nu are grija de copil. In acea zi, oamenii legii au gasit copilul incuiat in camera, nemancat, murdar si plin de paduchi. Vreau sa va spun ca baietelul meu sufera de o boala foarte grava: distrofie musculara progresiva. Divortul s-a terminat foarte repede, deoarece sotia nu s-a prezentat la nici o infatisare, iar legea mi-a incredintat copilul mie. Am inceput sa ma ocup de el chiar din acel moment, mergand la doctori si prin spitale de recuperare sa-i fac nenumarate teste si analize. Locuiesc cu baiatul intr-o camera la tatal meu, dar duc o viata de calvar, deoarece tatal meu este un om foarte impulsiv, ma ameninta, ma batjocoreste pentru suferinta mea, ca am ramas fara sotie si cu un copil bolnav. Medicii mi-au spus ca nu-mi garanteaza viata copilului peste varsta de 15 ani. Durerea in sufletul meu este nemarginita, nu pot sa va explic in cuvinte cat este de mare suferinta unui om care stie ca viata copilului sau este masurata. Cel mai tare ma doare ca nu-i pot implini mici