26 aprilie va fi ziua marii premiere, ziua în care „El amor“ va pluti în sala Teatrului Liric „Elena Teodorini“.

Câteva săptămâni îi despart pe balerinii Teatrului Liric „Elena Teodorini“ de ziua în care vor impresiona publicul într-un nou spectacol, pe ritmuri de tango. Acesta este, în viziunea coregrafului Francisc Valkay, „pretextul“ reprezentaţiei, alături de melosul argentinian.

„Am folosit relaţia firească dintre o femeie şi un bărbat, cu nesfârşite valenţe. Iubirea te poartă între abis şi realitate. Existenţa artiştilor se confruntă cu ceea ce este un vis al iubirii. «El amor» e descompunerea unei întâlniri, a unei despărţiri, un spectacol al lacrimilor, al regăsirii, al unei veselii în dans, al unei veselii coregrafice, în final“. Iubirea transpare din fiecare mişcare. „El amor“, melodia care dă şi titlul spectacolului, reprezintă fundalul muzical pe care un el şi o ea se reîntâlnesc. Momentul plin de emoţie te copleşeşte, chiar dacă lucrurile sunt încă în proces de şlefuire. Secvenţa trebuie să trasmită, e nevoie de perfecţiune. Coregraful Francisc Valkay cere repetarea lui. Ba, la un moment dat, solicită permisiunea balerinului: „Lasă-mă, pe mine, Miţă, să-ţi arăt!“. Acesta nu refuză, chiar face şi o glumă: „Şi acum vă fac eu semn când să intraţi?“. Glumele fac parte din programul fiecărei repetiţii, căci s-a înfiripat o relaţie specială între coregraf şi balerini. Momentul comic este repede înlocuit de explicaţiile de rigoare. Sentimentul trebuie să răzbească, să ajungă în sală, la spectatorul din scaun. „Aici trebuie să mă furnice când văd că blonda e acolo... Şi de aici creşte tot. Sunt la 200 de milioane de ani. Nici nu simt unde calc, nu văd scara, pipăi pe jos“, vin sugestiile coregrafului. Şi din nou muzica se aude în boxe. Balerinii încearcă să execute cu fiecare repetiţie o mişcare mai bună. Şi povestea lor se leagă.

Momentul