Web-exclusive.Contributorii FP România continuă pe site discuţiile despre NATO60 începute în ediţia nr. 9 a revistei: “Conflictul din Georgia a fost un revelator perfect al aporiilor cu care se confruntă lărgirea Alianţei.” Noi articole despre viitorul NATO în ediţia următoare. Care mai este scopul NATO? America se arată interesată exclusiv de o alianţă expediţionară, în timp ce Europa pare din ce în ce mai preocupată de misiunea tradiţională a Alianţei.
Zoe Petre, istorică, fostă consilieră a preşedintelui Emil Constantinescu: Recent, un site Web care se declară marxist afişa, mare, titlul NATO: Out of Area or out of Job? Acest exces de wishful thinking al inamicilor NATO mă obligă să sper că Alianţa îşi va regăsi cadenţa acum, când noua administraţie americană a oferit partenerilor majori din NATO oportunitatea unei refaceri a solidarităţilor tradiţionale.
Întreaga scenografie a acestei a 60-a aniversări este de altfel imaginată tocmai pentru a readuce în memorie fundamentele istorice ale NATO – relaţia transatlantică din anii 1944-1949, de la marea debarcare aliată de la 6 iunie la planul Marshall şi la reconcilierea franco-germană: un summit organizat la Strasbourg şi Kehl, un preşedinte american care ajunge acolo pe drumul parcurs de uriaşa Armada comandată de Eisenhower în 1944-1945 – iată tot atâtea prilejuri pentru a marca nu doar originile Alianţei, ci şi progresele ei în ultimii 60 de ani, ceea ce, evident, reafirmă şi perspectivele acesteia în viitor.
Dincolo chiar de imagine, faptul că acest summit aniversar se organizează la scurt timp după ce Franţa a decis să accepte din nou toate obligaţiile ce-i revin ca membru fondator NATO, inclusiv acceptarea staţionării trupelor aliate pe teritoriul naţional, dovedeşte că NATO este încă o organizaţie extrem de viabilă.
Observ, de altfel, că, spre deosebi
