“Se mai aud ecourile poneiului roz la New York acum?
Părerea mea este că asta s-a instalat aşa, ca un fel de marcă, de etichetă. Cred că eu voi rămâne pentru totdeauna directorul ICR care a organizat expoziţia „Poneiul roz“. Ecourile astea negative, oricât am rămas eu de sensibilă la hărţuiala asta oribilă şi agresivă, au fost şi un lucru pozitiv. Au pus problema relaţiei pe care o avem cu o generaţie cu care mulţi dintre colegii mei se intersectează, dar pe care n-o privesc deloc cu interes. Ne-a făcut să ne întrebăm ce facem, cum ne poziţionăm faţă de oamenii care sunt în lumea artelor, dar nu sunt în lumea artelor convenţionale, a artelor oficiale, dar ei există, reprezintă şi ne reprezintă.”
Mai mult, aici!
“Se mai aud ecourile poneiului roz la New York acum?
Părerea mea este că asta s-a instalat aşa, ca un fel de marcă, de etichetă. Cred că eu voi rămâne pentru totdeauna directorul ICR care a organizat expoziţia „Poneiul roz“. Ecourile astea negative, oricât am rămas eu de sensibilă la hărţuiala asta oribilă şi agresivă, au fost şi un lucru pozitiv. Au pus problema relaţiei pe care o avem cu o generaţie cu care mulţi dintre colegii mei se intersectează, dar pe care n-o privesc deloc cu interes. Ne-a făcut să ne întrebăm ce facem, cum ne poziţionăm faţă de oamenii care sunt în lumea artelor, dar nu sunt în lumea artelor convenţionale, a artelor oficiale, dar ei există, reprezintă şi ne reprezintă.”
Mai mult, aici!