Executorii judecătoreşti trimit somaţii, vând la licitaţie case pentru a recupera datorii şi evacuează oamenii. Cu legea de partea lor şi sentinţa în buzunar, ei rezolvă problemele ce nu se pot soluţiona cu vorba bună. De multe ori, sunt prinşi la mijloc între părţile aflate în conflict. E luni dimineaţă, iar în biroul executorilor judecătoreşti au început să intre „părţile”. O doamnă cu pardesiu verde şi cu ochelari are de rezolvat mai multe dosare. E vorba de debitori care nu-şi plătesc ratele la împrumuturile luate de la o cooperativă de credit, în total vreo 20-30 de cazuri.
Un domn de 50 şi ceva de ani, tuns scurt, cu mustaţă, îmbrăcat în cămaşă cu dunguliţe albastre şi jachetă neagră cu nasturi, stă în spatele unui birou năpădit de dosare portocalii. Poartă ochelari şi se uită atent pe documentele din fiecare caz, notând câte ceva pe coperta interioară. „Sunt răi, că dacă nu erau răi, nu ajungeam cu ei la dumneavoastră”, spune femeia despre datornicii săi. „Cu cei buni ne-am înţeles.” Dosarele se perindă prin faţa executorului.
„Asta ce credit a luat?” „A avut 9.000, dar acum are 16.700, pentru că dobânda curge şi nu a dat nimic.” „Haideţi să-i mai facem o somaţie”, spune el. „Vreau să mergem şi la ea acasă, poate lucrează undeva.” Clienta vrea să-şi închidă dosarele cât mai repede.
Un alt debitor stă pe Zăbrăuţiului. „Nu v-aţi orientat când aţi dat creditul, că acolo e o sărăcie lucie”, zice executorul. „Ăstălalt nici el n-a plătit niciun ban. Stă pe Olteniţei”, spune clienta. „Da, îl ştiu, am fost la el acasă şi am găsit-o pe nevastă-sa, care s-a arătat stupefiată de datoria asta.” Într-un alt caz, datornicul trimite regulat o sumă mică de bani, dar aceasta nu acoperă nici măcar dobânda la credit. „Doresc încă o somaţie, şi să mergem la el acasă, că are casă!” „Păi, când am găsit că are casă aţi zis că nu.” „Eu?”, pr