FP România nr.9. Ultima criză energetică din Ucraina a avut repercusiuni asupra relaţiilor acesteia nu doar cu Rusia sau UE, dar şi în relaţia cu Republica Moldova, colegul său de suferinţă. Însă această colegialitate nu a fost împărtăşită de Chişinău, care a susţinut Rusia, iar relaţiile dintre Ucraina şi Republica Moldova au început să se răcească. Oscilaţiile între relaţii bune şi reci sunt o realitate ce se resimte în contactele dintre Chişinău şi Kiev din momentul în care ambele state, cu o diferenţă de trei zile, şi-au declarat independenţa de la URSS.

Dacă Republica Moldova a fost victimă a războiului energetic al Federaţiei Ruse încă din timpul războiului de pe Nistru din 1992 şi, ulterior, în 1994, 2006 şi 2009, pentru Ucraina prima criză energetică serioasă a avut loc abia în 2006, urmată de cea din ianuarie 2009.

Crizele energetice din Ucraina au survenit după cea mai cunoscută criză politică - revoluţia portocalie. Astfel, în plan politic, Ucraina a trecut prin cinci crize, prima culminând în revoluţia oranj din 2004. Următoarea criză a survenit în 2005, în urma disensiunilor din cadrul coaliţiei democratice, şi a culminat cu cea de-a treia criză, de după alegerile parlamentare din 2006.

În 2007 suntem martorii celei de-a patra crize, în urma luptei dintre rivalii politici principali din Ucraina, preşedintele prooccidental Iuşcenko şi prim-ministrul prorus Yehanurov.

În fine, cea mai recentă criză politică din Ucraina are loc în 2008, între Partidul „Ucraina Noastră - Autoapărarea Noastră“, care îl susţine pe preşedintele ţării, şi Blocul Iuliei Timoşenko.

Ultima lor disensiune s-a produs pe marginea susţinerii Georgiei în conflictul din august 2008, dar, în realitate, o astfel de divergenţă de viziuni pare să aibă la bază jocul politic al lui Timoşenko, care doreşte o reapropiere a Rus